MAGNETÍSM s. n. 1. Proprietatea pe care o au corpurile magnetice de a se magnetiza. ◊ Magnetism terestru (sau pământesc) = totalitatea fenomenelor magnetice caracteristice Pământului. Magnetism animal = fluid universal care ar străbate toate corpurile însuflețite și care s-ar transmite (în anumite condiții) de la om la om; concepție și ansamblu de procedee terapeutice bazate pe proprietățile acestui fluid. 2. Parte a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei. – Din fr. magnétisme, germ. Magnetismus. Vezi definitia »

PROZELITÍSM s. n. 1. Zel, râvnă, strădanie de a face prozeliți. 2. Devotament, atașament (la o credință, la o doctrină etc.) specific prozeliților. – Din fr. prosélytisme. Vezi definitia »

ANTISEMITÍSM s. n. Atitudine (politică, socială etc.) ostilă față de evrei. – Din fr. antisémitisme. Vezi definitia »

APRIORÍSM s. n. Concepție filozofică potrivit căreia ar exista cunoștințe apriorice. [Pr.: -pri-o-] – Din germ. Apriorismus, fr. apriorisme. Vezi definitia »

ANTIPERISTALTÍSM s. n. Activitate a tubului digestiv care constă în contracții inverse sensului normal (de la intestinul gros spre stomac). – Din fr. antipéristaltisme. Vezi definitia »