copită, copită s. f. (peior.) picior. Vezi definitia »

MÚNCĂ, munci, s. f. 1. Activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale. ♦ (La pl.) Lucru la câmp, lucrul câmpului; lucrări agricole. 2. (Concr.) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseală, câștig, profit. 3. Efort de a realiza ceva; strădanie; ocupație, îndeletnicire. 4. (Înv. și pop.; la pl.) Torturi, cazne. ♦ Durere, suferință (fizică sau morală); chin. ♦ Spec. (Sens curent; la pl.) Durerile nașterii. – Din sl. monka. Vezi definitia »

așa mai vii de acasă expr. acum ești rezonabil / credibil Vezi definitia »

AEROGRÁMĂ, aerograme, s. f. 1. Comunicare transmisă prin telegrafie fără fir. 2. Scrisoare pentru poșta aeriană; imprimat special pentru o astfel de scrisoare. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérogramme. Vezi definitia »

INFORMATÉCĂ s. f. bancă de date, de informații (2). (< fr. informathèque) Vezi definitia »