ORNAMÉNT s. n. 1. element decorativ din motive sculptate, pictate etc. și aplicate pe obiecte, pe tipărituri, manuscrise, monumente etc. 2. figură de stil folosită pentru a înfrumuseța o frază, o cuvântare. 3. (muz.) notă sau grup de note care „înfrumusețează”, cu înflorituri de scurtă durată, linia melodică. (< fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum) Vezi definitia »

POST-RESTÁNT s. n. Serviciu poștal special care păstrează corespondența la oficiul poștal pentru a fi ridicată de destinatar personal; p. ext. indicație menționată pe plic pentru acest fel de corespondență. – Din fr. poste-restante. Vezi definitia »

CARÉNT, -Ă, carenți, -te, adj. (Rar) Cu lipsuri. – De la carență. Vezi definitia »

MONOREFRINGÉNT, -Ă, monorefringenți, -te, adj. (Fiz.; despre substanțe) Cu monorefringență. – Din fr. monoréfringent. Vezi definitia »

FABRICÁNT, -Ă, fabricanți, -te, s. m. și f. Proprietar și conducător al unei fabrici; industriaș. ♦ Persoană care fabrică ceva. – Din fr. fabricant. Vezi definitia »