Definita cuvantului botă
bótă (bóte), s. f. – 1. Butoi, ciubăr. – 2. Vas de lemn, doniță. – Var. boată. Cuvînt romanic (it. botte, cf. sp. bota), intrat pe filieră orientală (ngr. μπότης, alb. bote „urcior”, bg. bota „vas de lemn”). După Miklosich, Lexicon, 49, din sl. bŭtarŭ „vatră”, „doagă”; pare însă cuvînt târziu în sl. Din per. buta „vatră”, după Popescu-Ciocănel 16. – Der. botar, s. m. (dogar); botcă, s. f. (celulă de fagure în care se dezvoltă matca; scobitură în trunchiul unui copac).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu botă
BARÍTĂ, barite, s. f. Hidrat de bariu. – Din fr. baryte. Vezi definitia »
HIPODÉRMĂ s. f. muscă a cărei larvă este un parazit al pielii rumegătoarelor. (< fr. hypoderme) Vezi definitia »
strufínă, strufíne și strufíni, s.f. (reg.) tufiș, tufăriș, desiș, hățiș. Vezi definitia »
SULFOCIANÚRĂ s.f. Cianură de sulf; rodanură; tiocianat. [Pron. -ci-a-. / < fr. sulfocyanure]. Vezi definitia »
ICONOTÉCĂ s. f. loc într-un muzeu, într-o bibliotecă unde se păstrează gravuri, fotografii etc. ◊ (inform.) stocarea imaginilor. (< fr. iconothèque) Vezi definitia »