legúmă (legúme), s. f. – 1. Produs vegetal de grădinărit, verdeață. – 2. Mîncare, aliment. – 3. Merinde, provizii. Lat. legūmen (Pușcariu 962; Candrea-Dens., 975; REW 4972; DAR), cf. it., port. legume, prov. legum, v. fr. leun, cat., sp. legumbre. – Der. legumos, adj. (des, gros, se zice despre supele de zarzavat); legumărie, s. f. (grădină de zarzavat); legumi, vb. (a ciuguli, a mînca și a bea puțin; a cruța; a economisi); legumeală, s. f. (acțiunea de a ciuguli); legumitor, adj. (care mănîncă sau gustă puțin). Vezi definitia »

CONJUNCTÍVĂ, conjunctive, s.f. Membrană mucoasă care căptușește fața internă a pleoapelor și suprafața interioară a globului ocular. (după fr. conjonctive) Vezi definitia »

FURLÁNĂ s.f. 1. Vechi dans friulan; melodia care îl acompaniază. 2. Limba friulană. [< it. furlana]. Vezi definitia »

AMANDÍNĂ s.f. Cremă de migdale. ♦ Prăjitură care conține această cremă sau una cu o compoziție asemănătoare. [< fr. amandine]. Vezi definitia »

variólă (-ri-o-) s. f., g.-d. art. variólei; pl. varióle Vezi definitia »