Definita cuvantului bou
bóu (-ói), s. m. – 1. Taur castrat. – 2. Bour. – 3. Instrument muzical popular. – 4. Tont, imbecil. – Mr., megl. bou, istr. bowu. Lat. *bŏvum, formă populară de la bŏvem (Pușcariu 213; REW 1225; Candrea-Dens., 170; DAR); cf. it. bove, bue prov. b(u)ou, fr. boeuf, sp. buey, port. boi, cat. bou. Cf. boar, bour. Dim. boișor, boulean, bouleț; boicuș s. m. (pasăre, Aegithalus pendulinus, Aegithalus castaneus).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bou
CARÓU s. n. pătrățel imprimat sau țesut pe unele stofe. (< fr. carreau) Vezi definitia »
LASÓU s.n. Frânghie sau curea lungă prevăzută cu un laț, care se leagă de șa și este folosită în America de Sud la prinderea animalelor sălbatice. [< fr. lasso, cf. sp. lazo]. Vezi definitia »
ȘODÓU s. n. băutură caldă din lapte, ou, zahăr, făină și zeamă de portocale sau de lămâie. (< fr. chaudeau) Vezi definitia »
POMÓU s. n. 1. mică bilă la capătul mânerului unei spade, al unei săbii. 2. capăt de levier, de manetă etc. adaptat pentru a fi ținut în pumn. ◊ mâner al unui pistolet. (< fr. pommeau) Vezi definitia »
CUBILÓU, cubilouri, s. n. Cuptor vertical cilindric, format dintr-o manta de tablă căptușită cu cărămidă refractară, în care se încălzește metalul împreună cu combustibilul și cu materialele auxiliare, pentru a obține fuziunea metalului sau pentru topirea și turnarea lui în forme. – Din fr. cubilot. Vezi definitia »