Definita cuvantului brăcire
brăcíre (brăcíri), s. f. – Cordon, șiret. – Var. brăci(l)e, brăcele, brăciră, brăcină. Lat. bracῑle (Pușcariu, Conv. lit., XXXVIII, 701; Pușcariu 215; REW 1258; Candrea-Dens., 174; DAR). – Der. brăcinar, s. n. (betelie; curea, cingătoare; bretea); brăcinăriță, s. f. (betelie); desbrăcina, vb. (a descinge). Din rom. provine fără îndoială sb. bračunar „vergea de măsurat”. Cf. îmbrăca.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brăcire
AUTOCONTEMPLÁRE s.f. Acțiunea de a se autocontempla. [< autocontempla]. Vezi definitia »
VESELÍRE, veseliri, s. f. (Pop.) Înveselire. – V. veseli. Vezi definitia »
DĂNGĂLUÍRE s. f. v. dăngălui. [NODEX] Vezi definitia »
DISIMILÁRE, disimilări, s. f. (Fon.) Faptul de a se disimila; disimilație. – V. disimila. Vezi definitia »
VÂNTURÁRE, vânturări, s. f. Acțiunea de a vântura și rezultatul ei; vânturat; fig. frământare, agitație, tulburare. – V. vântura. Vezi definitia »