belalíu (belalíe), adj. – Năzuros, mofturos. Tc. belal (Șeineanu, II, 46; Lokotsch 194; Ronzevalle 50); cf. ngr. μπελαλής. V. și belea. Vezi definitia »

ÓȚIU s. n (rar) lenevie, trândăvie; tihnă. (< lat. otium, it. ozio) Vezi definitia »

CARTILÁGIU s. n. v. cartilaj. Vezi definitia »

DEFINITÓRIU, -IE adj. care definește, care caracterizează; (p. ext.) caracteristic, specific, propriu. (< fr. définitoire) Vezi definitia »

RUTÉNIU s. n. metal cenușiu, asemănător cu platina, foarte refractar, casabil și greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje, pentru contacte electrice etc. (< fr. ruthénium) Vezi definitia »