DIFUZÓR, (I) difuzoare, s. n., (II) difuzori, s. m. I. S. n. 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) pentru redarea sunetelor transmise pe cale electrică și răspândirea lor în mediul înconjurător. 2. Dispozitiv translucid din sticlă, porțelan etc., care împrăștie uniform lumina unei lămpi. 3. Aparat întrebuințat la extragerea prin difuziune (2) a unei substanțe. 4. Piesă a carburatorului unui motor, care pulverizează combustibilul printr-un curent de aer. II. S. m. Persoană care difuzează publicațiile periodice. – Din fr. diffuseur. Vezi definitia »

ETALONÓR, etalonori, s. m. Tehnician specialist în operații de etalonare. – Din fr. etalonneur. Vezi definitia »

EXECUTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Persoană) care execută ceva. ◊ Executor testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; executor judecătoresc = funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută hotărâri judecătorești. [Pron. eg-ze-. / cf. fr. exécuteur, lat. exsecutor]. Vezi definitia »

MĂLUȘÓR, mălușoare, s. n. (Reg.) Măluț. – Mal + suf. -ușor. Vezi definitia »

BIMOTÓR, -OÁRE, bimotori, -oare, adj. Cu două motoare. ♦ (Substantivat, n.) Avion cu două motoare. – Din fr. bimoteur. Vezi definitia »