CARICATÚRĂ s.f. 1. Desen care reprezintă o persoană, o situație etc. prin exagerarea intenționată, în scopuri satirice, a anumitor trăsături (negative). ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu astfel de înfățișare. 2. (Fig.) Imitație nereușită, denaturată. [< fr. caricature, cf. it. caricatura]. Vezi definitia »

ȚIUITÚRĂ, țiuituri, s. f. Țiuit. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tură. Vezi definitia »

bleagă, blege s. f. 1. femeie proastă. 2. femeie molâie / lălâie. Vezi definitia »

ȘOCOLÁTĂ s. f. v. ciocolată. Vezi definitia »

ORGANOFILOGENÉZĂ s. f. studiu al dezvoltării organelor din punct de vedere filogenetic. (< fr. organophylogenèse) Vezi definitia »