ACARINÁTĂ, acarinate, s. f. (La pl.) Păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă și cu aripi reduse; (și la sg.) pasăre care face parte din din această clasă; ratite. – Din lat. acarinatus. Vezi definitia »

DESCENDÉNȚĂ, descendențe, s. f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiație. 2. (Cu sens colectiv) Posteritate, urmași. – Din fr. descendance. Vezi definitia »

zăbálă (-le), s. f. – 1. Inel, frînă a calului. – 2. Spuzeală la colțul gurii. – Var. Banat zobele. Sl. ząbŭ „dinte”, prin intermediul mag. zabola (Diez, Gramm., I, 446; Cihac, II, 539; Gáldi, Dict., 99). Sb. zabala (Conev 103) pare a proveni din rom. – Der. zăbălos, adj. (cu zăbale); înzabăla, vb. (a pune zăbale; a domina, a stăpîni); zăbăluță, s. f. (lănțișor de frîu). Pentru extensiunea lui zăbală „spuzeală” (Olt., Munt., Dobr.) cf. ALR, I, 27. – Cf. zîmba, zimț. Vezi definitia »

sigurítă, siguríte, s.f. (înv.) asigurare (din punct de vedere economic). Vezi definitia »

HALOFÍTĂ, halofite, s. f., adj.f. (Plantă) adaptată condițiilor de viață pe solurile sărate. – Din fr. halophyte. Vezi definitia »