MAIMUȚĂRÍ, maimuțăresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuți. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuță + suf. -ări. Vezi definitia »

deles ciori! interj. (țig.) trădează-l! Vezi definitia »

PEDIGRÍ s. n. v. pedigriu. Vezi definitia »

pumnărí, pumnărésc, vb. IV (reg.; despre oameni) a lovi, a bate cu pumnii; a pumni. Vezi definitia »

OCTOCORALIÉRI s.m.pl. (Zool.) Subclasă de celenterate, cuprinzând polipii, cu gura înconjurată de opt tentacule; (la sg.) animal din această subclasă. [ Sg. octocoralier. / < fr. octocoralliaires]. Vezi definitia »