TIPOLOGÍE s. f. 1. studiu științific al trăsăturilor tipice ori al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor oameni, animale, obiecte sau fenomene. ◊ clasificare a tipurilor literare. 2. ramură a pshihologiei care studiază trăsăturile psihice ale diferitelor tipuri de oameni. 3. studiu științific al structurii unui idiom sau grup de idiomuri în raport cu un tip determinat printr-o analiză unitară. (< fr. typologie) Vezi definitia »

COCSOCHIMÍE s.f. Studiul prelucrării produșilor chimici obținuți din cărbuni prin cocsificare. ♦ Ramură a industriei grele care realizează prelucrarea chimică a cărbunelui prin cocsificare. [Cf. fr. coke-chimie]. Vezi definitia »

SPĂIMẤIE, spăimâi, s. f. (Rar) Sperietoare, spaimă, ciumă. – Din spaimă + momâie. Vezi definitia »

MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință, înțelegere, bunătate, generozitate. ♦ (Înv.) Bărbăție, curaj. – Mare¹ + inimă + suf. -ie (după lat. magnanimitas). Vezi definitia »

LISOFOBÍE s. f. teamă morbidă de turbare, de a deveni nebun. (< fr. lyssophobie) Vezi definitia »