ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. Relativ la asociație (2); (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (2). [Pr.: -ci-a-] – Fr. associatif. Vezi definitia »

GENITÍV s.n. Caz al declinării cu care se exprimă de obicei apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. [Var. genetiv s.n. / cf. lat. genitivus, fr. génitif]. Vezi definitia »

EVENTÍV adj. verb reflexiv ~ (și s. n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. (< fr. éventif) Vezi definitia »

INFINITÍV s.n. (adesea adj.) Modul nepersonal care denumește acțiunea exprimată de verb. [Cf. lat. infinitivus, fr. infinitif]. Vezi definitia »

FOTOEMISÍV, -Ă adj. (despre substanțe, corpuri) care emite electroni sub acțiunea luminii. (< fr. photoémissif) Vezi definitia »