VEGETATÍV, -Ă adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar și realizate într-un sector special al sistemului nervos central. ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Referitor la organe și părți ale plantelor, exceptând organele de reproducere sexuală. ◊ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe sau spori). [< fr. végétatif, lat. vegetativus, it. vegetativo]. Vezi definitia »

CONCLUSÍV, -Ă, conclusivi, -e, adj. Care constituie o concluzie, care conchide. ◊ (Gram.) Propoziție conclusivă = propoziție care exprimă o concluzie. Conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. [Var.: concluzív, -ă adj.] – Din fr. conclusif. Vezi definitia »

DEPRESÍV, -Ă, depresivi, -e, adj. 1. Care provoacă starea de depresiune neuropsihică sau scăderea tensiunii arteriale. 2. De depresiune (II). 3. (Despre persoane) Înclinat spre tristețe, descurajare. – Din fr. dépressif. Vezi definitia »

NOCICEPTÍV, -Ă adj. referitor la stimulațiile de la agenții nocivi pentru organism la nivelul pielii sau al mucoaselor. (< fr. nociceptif) Vezi definitia »

REGENERATÍV, -Ă adj. care are proprietatea de a regenera. (< fr. régénératif) Vezi definitia »