Definita cuvantului prelucă
prelúcă, prelúci, s.f. (reg.) 1. poiană mică de pădure. 2. loc cultivat înconjurat de o pădure sau de un teren sterp. 3. loc nesemănat, rămas în interiorul unui loc semănat. 4. (înv.; în forma: preloacă) teren despădurit, arat și pregătit ca ogor. 5. izlaz, imaș. 6. luncă, crâng, zăvoi. 7. vale îngustă, vâlcea înfundată. 8. spărtură, despicătură, gaură; scobitură, loc prin care se scurge apa. 9. (în forma: prilucă) crestătură făcută în piciorul de sus al prispei. 10. staul pentru oi.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu prelucă
áură (-re), s. f. – Boare, zefir. – Mr. avră, megl. aură. Lat. (it.) aura (sec. XIX). Este cuvînt folosit aproape exclusiv de poeții romantici, și are aspect de italienism. Totuși, pare să fi fost popular în trecut, deoarece se conservă în dialecte. În Candrea-Dens., 121, apare ca cuvînt popular. Vezi definitia »
AVALÁNȘĂ s. f. 1. masă de zăpadă, de pietre etc. desprinsă de pe un povârniș de munte și care se rostogolește către vale. 2. (fig.) mulțime; cantitate mare, potop. (< fr. avalanche) Vezi definitia »
LĂBĂREÁLĂ s.f. (Arg.) O acțiune care nu are nici un scop sau care are urmări neutre ori negative; v. vrăjeală, abureală – Din labă + suf. -reală. Vezi definitia »
GÍGĂ s. f. Vechi dans vioi și vesel, de origine engleză; melodie după care se execută acest dans. ♦ Ultima parte a vechilor suite (2) instrumentale. – Din fr. gigue, it. giga. Vezi definitia »
mumấnă, mumấne, s.f. (reg.) mamă (la albine). Vezi definitia »