NEDETERMINÁRE, nedeterminări, s. f. 1. (Mat.) Imposibilitate de a putea afla în mod unic valorile necunoscutelor care intră într-o problemă. 2. Lipsă de determinare; indeterminare. ♦ Situație incertă, neclară. – Ne- + determinare. Vezi definitia »

vácă-de-máre (morsă) s. f., g.-d. art. vácii-de-máre; pl. vaci-de-máre Vezi definitia »

AUTOREGLÁRE, autoreglări, s. f. Acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. [Pr.: a-u-] – V. autoregla. Vezi definitia »

BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s. f. Acțiunea de a binecuvânta; formula rostită sau gestul făcut de preot când binecuvântează. ◊ Expr. A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. Vezi definitia »

TORPOÁRE s.f. (Rar) Toropeală, lâncezeală, somnolență. [Gen. -ei. / < fr. torpeur, cf. lat. torpor]. Vezi definitia »