FUZIÚNE s. f. 1. unire într-o singură unitate a mai multor partide, organizații, grupări, state etc. 2. reacție nucleară de contopire a două nuclee ușoare pentru a forma un nucleu mai greu. ◊ îmbinare, reunire între mai multe elemente. ◊ (biol.) unire a gameților etc. 3. (chim.) topire. (< fr. fusion, lat. fusio) Vezi definitia »

FILIAȚIÚNE s.f. v. filiație. Vezi definitia »

MENȚÍNE, mențin, vb. III. Tranz. 1. A păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat; p. ext. a face să dureze. ♦ Refl. A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat; a dura, a dăinui. 2. (Rar) A întreține o familie, o persoană etc. 3. (Franțuzism, rar) A afirma, a susține ceva cu tărie. – Din fr. maintenir (după ține). Vezi definitia »

CONCENTRAȚIÚNE s.f. v. concentrație. Vezi definitia »

DIOLEFÍNE s. f. pl. diene. (< fr. dioléfines) Vezi definitia »