CVINÁRIU, -IE adj. Care se divide exact cu cinci. ♦ Care are ca bază numărul cinci. // s.f. Strofă (sau poezie) alcătuită din cinci versuri. [Pron. -riu. / < fr. quinaire, cf. lat. quinque – cinci]. Vezi definitia »

LEFEGÍU, lefegii, s. m. 1. Nume dat mercenarilor din țările române în evul mediu. 2. (Pop. și fam.) Salariat; funcționar. – Din tc. ulûfeci. Vezi definitia »

MOTÓRIU, -IE, motorii, adj. (Rar) Motor (II). – Din lat. motorius. Vezi definitia »

SALÁRIU, salarii, s. n. Sumă de bani pe care o primește o persoană pentru munca depusă într-o perioadă de timp (săptămână, lună); leafă². [Var.: (pop.) salár s. n.] – Din fr. salaire, lat. salarium. Vezi definitia »

SACERDÓȚIU s.n. 1. Rang, demnitate de preot. 2. Cler, preoțime. [Pron. -țiu. / < fr. sacerdoce, lat. sacerdotium]. Vezi definitia »