PAIR, pairi, s. m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în evul mediu. ♦ Membru (pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848. ♦ Titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [Pr.: per] – Din fr. pair. Vezi definitia »

GAMBÍR s.m. (Bot.) Plantă agățătoare din regiunile subtropicale, din ale cărei frunze se obține un extract tanant și care se folosește și în medicină ca astringent. [< fr. gambir, germ. Gambir]. Vezi definitia »

a duce porcii la jir expr. (pop.) a sforăi în somn. Vezi definitia »

BAIBAFÍR, baibafire, s. n. (Reg.) (Fir de) aur. [Var.: bașbafir s. n.] – Din tc. baibafir. Vezi definitia »

MARTÍR, -Ă s.m. și f. Cel care îndură chinuri pentru convingerile sale; mucenic. ♦ Persoană care suferă mult din cauza cuiva. [Cf. fr., lat., gr. martyr]. Vezi definitia »