tâșlă, tâșle, s.f. (reg.) tânjală. Vezi definitia »

scofleájă, scofléje și scofléji, s.f. (reg.) 1. coajă de dovleac folosită adesea ca recipient. 2. bucată de dovleac copt, bun de mâncat. 3. scăfârlie. 4. om prost, fără minte. 5. om bătrân, slab, scofâlcit. Vezi definitia »

floacă, floacă s. f. 1. vulvă. 2. fir de păr (mai ales din barbă sau din zona pubiană). 3. bătrân ramolit, cu idei învechite. Vezi definitia »

talániță (-țe), s. f. – Tîrfă, prostituată. – Var. înv. tălaniță, talaimiță. Origine incertă. Probabil ar trebui pornit de la gr. sau ngr. θαλαμος „alcov” cf. θαλαμηπόλος „cameristă”, cu suf. -iță sau prin transpoziția suf. gr. -ίσσα. Rut. talánnica, propus ca etimon de Tiktin și Candrea, trebuie să provină din rom.; legătura cu talan (Scriban) este dubioasă. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

ÁCERĂ, acere, s. f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila. Vezi definitia »