ipingeá (ipingéle), s. f. – Manta țărănească, avînd mîneci și glugă. – Var. (i)epingea, i(a)pîngea. Tc. yapunca „pătură de pus pe cal” (Cihac, II, 588; Șeineanu, II, 227; Roesler 593; Meyer 164; Lokotsch 934), cf. ngr. γιαπουνζές, alb. jopandže, bg., sb. japunğe. Este dublet al lui ibîncă (var. iebîncă), s. f. (pătură de pus pe șa). Vezi definitia »

checeá (-éle), s. f. – (Înv.) covor de pluș. Tc. keçe „pluș” (Șeineanu, II, 35). Sec. XVIII. – Der. checeliu, adj. (plușat; s-a spus numai despre bonetele ienicerilor), din tc. keçelü. Vezi definitia »

HALAGEÁ, halagele, s. f. (Înv.) 1. Tămbălău, tărăboi. 2. Pățanie neplăcută. ◊ Expr. A-și căpăta halageaua = a o păți rău, a-și găsi beleaua. Vezi definitia »

furnicarea dulce Vezi definitia »

hidroliza(descompunerea) grasimilor nesaturate, substanta alb-galbuie de consistenta grasoasa,miros ranced,pluteste pe apa, arde cu flacara galbuie Vezi definitia »