celí, pers. 3 sg. celește, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre plante) a se ofili, a se vesteji. 2. (despre lemne) a începe să putrezească, a se bârzoi, a se putregăi. Vezi definitia »

pișlacolí, pers. 3 sg. pișlacoléște, vb. IV (reg.; despre foc) a mocni. Vezi definitia »

SCREBULÍ, screbulésc, vb. IV. Refl. (Var.) A se zgribuli. (cf. zgribuli) Vezi definitia »

cumplí (-lésc, -ít), vb. – 1. A omorî, a extermina. – 2. (Refl.) A muri, a deceda. Lat. complere, transformat în *complῑre (Pușcariu 445; Candrea-Dens., 445; REW 2101; DAR); cf. it. compiere, prov., cat. complir, fr. (ac)complir, sp. cumplir. Trecerea semantică de la „a sfîrși” la „a omorî” pare firească. Este cuvînt înv. (sec. XV) cu ambele sensuri. – Der. cumplit, adj. (înv., complet, întreg, desăvîrșit; teribil, excesiv; crud, atroce, îngrozitor); cumplit, s. n. (înv., totalitate, integritate; margine, limită); cumpliciune, s. f. (înv., cruzime); cumplitate, s. f. (înv., avariție); cumplitură, s. f. (înv., deces). Vezi definitia »

BENGALÍ s.m. invar. Pasăre mică, asemănătoare vrabiei, care trăiește în regiunile calde ale Africii, Arabiei și Indiei. [< fr. bengali]. Vezi definitia »