INSTINCTÍV, -Ă, instinctivi, -e, adj. 1. Care ține de instinct, instinctual. 2. (Adesea adverbial) Făcut din instinct, pe negândite; inconștient. – Din fr. instinctif. Vezi definitia »

FURTÍV, -Ă adj. Pe furiș, pe sub ascuns. [< lat. furtivus, fr. furtif, it. furtivo]. Vezi definitia »

NECOMUNICATIV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Ne- + comunicativ. Vezi definitia »

LOCATÍV, -Ă, locativi, -e, s. n., adj. 1. S. n. Caz al flexiunii nominale în unele limbi, care arată locul unde se petrece acțiunea verbului. 2. Adj. Privitor la casele închiriate; al caselor închiriate. ◊ Valoare locativă = venitul pe care îl poate aduce un imobil sau un apartament în cazul închirierii lui. Spațiu locativ = ansamblul încăperilor locuite sau destinate a fi locuite de cineva. – Din fr. locatif. Vezi definitia »

PREPOZITÍV, -Ă adj. (Despre un cuvânt, o particulă) Care se pune înaintea altui cuvânt. [< fr. prépositif]. Vezi definitia »