TÓNUS s.n. Stare de funcționare latentă a mușchilor sau a nervilor în repaus, în măsură a se modifica la intervenția diverșilor excitanți. ♦ (Fig.) Energie, vigoare. [< fr., lat. tonus, cf. gr. tonos]. Vezi definitia »

BROCKHAUS, Friedrich Arnold (1772-1823), publicist și lexicograf german. Fondatorul case de editură care-i poartă numele (1805). A editat „Konversationslexikon” (1808). Fii săi Friedrich și Heinrich au continuat opera tatălui. Vezi definitia »

CELSIUS [sélsius], Anders (1701-1744), astronom și fizician suedez. Prof. univ. la Uppsala. Autorul scării termometrice centesimale, scara C. (1742). Numele a fost atribuit unui grad termometric (gradul C.). Vezi definitia »

NAUTÍLUS s. m. v. nautil. Vezi definitia »

tarháus s.n. (reg.) loc rău în munte. Vezi definitia »