SUFICIÉNȚĂ, suficiențe, s. f. 1. (Rar) Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Încredere, mulțumire de sine exagerată; vanitate. [Pr.: -ci-en-] – Din it. sufficienza. Vezi definitia »

zăveáză, zăvéze, s.f. (înv. și reg.) 1. perdea. 2. covor care se pune pe perete; scoarță. Vezi definitia »

SUDAMÍNĂ s.f. (Med.) Erupție cutanată de vezicule pline cu lichid clar; miliaria. [< fr. sudamina, cf. lat. sudare – a transpira]. Vezi definitia »

CITOHISTOGENÉZĂ s. f. dezvoltare structurală a celulelor vii. (< fr. cyto-histogenèse) Vezi definitia »

vătálă (-le), s. f. – Organ mobil al războiului de țesut. Bg. vatala, vatalo (Tiktin; Conev 61), cf. slov. vatal. Vezi definitia »