PREDILÉCȚIE s.f. Înclinare, afecțiune specială pentru cineva sau ceva; preferință. ◊ De predilecție = a) de preferat; b) cu mai multă plăcere, preferând. [Gen. -iei, var. predilecțiune s.f. / cf. fr. prédilection, lat. praedilectio]. Vezi definitia »

TRANSLITERÁȚIE s. f. transcriere a unui text dintr-un alfabet în altul, redând literele prin echivalentele lor, fără a se ține seama de valoarea fonetică a semnelor. (< fr. translitération) Vezi definitia »

Conceptie filozofica potrivit cu care omul face parte din divinitate, este inclus in aceasta. Vezi definitia »

DICORÍE s.f. (Med.) Anomalie constând în prezența a două pupile. [Gen. -iei. / cf. gr. dis – doi, kore – pupilă]. Vezi definitia »

-OXÍE elem. v. oxi-. Vezi definitia »