URGÉNT, -Ă, urgenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare; grabnic. ♦ Spec. (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a sosi mai repede. – Din fr. urgent, lat. urgens, -ntis. Vezi definitia »

DEZAGREMENT s. n. neplăcere, neajuns, supărare. (< fr. désagrément) Vezi definitia »

ȘUNT, șunturi, s. n. 1. Rezistor electric conectat între două puncte ale unui circuit electric pentru protejarea porțiunii de circuit cuprinse între aceste puncte. 2. Derivare a circuitului sanguin pe alte căi circulatorii decât cele normale. – Din engl. shunt. Vezi definitia »

LACTESCÉNT, -Ă adj. care conține un suc lăptos. (< fr. lactescent, lat. lactescens) Vezi definitia »

RISCÁNT, -Ă adj. plin de riscuri, expus la primejdii; nesigur; riscant. (< germ. riskant) Vezi definitia »