veșmînt (-mínte), s. n. – Îmbrăcăminte, odăjdii. – Var. veștmînt, vestmînt. – Mr. visminte, veștemintu, megl. vișmint. Lat. vestῑmentum (Pușcariu 1878; REW 9281), cf. it. vestimento, prov. vestiment, fr. vêtement, cat., sp., port. vestimenta. Prezența lui ș se datorează probabil unei faze intermediare *veștimînt (după Pușcariu, unei contaminări cu învește). – Der. veș(t)mîntărie, s. f. (odaie sau dulap pentru odăjdii, în biserici); înveș(t)mînta, vb. (a îmbrăca). Vezi definitia »

FLOTÁNT, -Ă I. adj. care plutește; plutitor. ◊ (s. m. pl.) corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. II. s. m. f. persoană care se găsește în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. (< fr. flottant) Vezi definitia »

COEXISTÉNT, -Ă adj. care coexistă. (< fr. coexistant) Vezi definitia »

ACCÉNT, accente, șterge-mă! Vezi definitia »

TRATAMÉNT s.n. 1. Fel de a se purta cu cineva; comportare; purtare. 2. Îngrijire medicală, mijloc pentru combaterea și vindecarea unei boli; cură, terapie. 3. (Tehn.) Operație executată asupra unei piese sau asupra unui material pentru obținerea unui anumit rezultat în scop industrial sau științific. 4. (Fon.) Evoluție, modificare, schimbare. 5. (Cinem.) Desfășurare a unui sinopsis, istorisire detaliată a subiectului unui film. [Pl. -te, -turi. / cf. it. trattamento, fr. traitement]. Vezi definitia »