Definita cuvantului prilegi
prilegí, prilegésc, vb. IV 1. (refl.; înv. și reg.) a se întâmpla, a se petrece; a apărea, a se ivi. 2. (înv.) a pricinui, a prilejui. 3. (refl.; înv. și reg.; despre oameni) a se nimeri. 4. (refl.; înv.) a căuta sau a găsi un moment favorabil, oportun.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu prilegi
ALLOBROGI (‹ fr. {i}) s. m. pl. Populație celtică ce locuia în SE Franței de azi, supusă de Cezar în timpul campaniei din Galia (58-51 î. Hr.). Vezi definitia »
BOIAGI (BOIADJI), Mihail G. (c. 1780-c. 1845, n. Buda), cărturar aromân. Autor al unei gramatici a dialectului aromân scrisă în română (cu alfabet latin), greacă și germană. Vezi definitia »
FUNGI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „ciupercă”, „referitor la (de) ciuperci”. [Var. fongi-. / < fr. fongi-, cf. lat. fungus]. Vezi definitia »
BELGI s. m. pl. Uniune de triburi celtice populând, în antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, care au fost supuse de romani în sec. I a. Cr. – Din fr. Belges. Vezi definitia »
VITREGÍ, vitregesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trata pe cineva cu răutate, cu dușmănie; a persecuta; a lipsi (pe nedrept) de ceva. – Din vitreg. Vezi definitia »