cráinic (cráinici), s. m. – 1. Herald, dregător. – 2. Vestitor. – 3. Perceptor de dări. Origine incertă. Dată find prezența rut. krajnik „judecător” și a mag. krajnik „judecător al nobililor” ar putea reprezenta un sl. *krajnikŭ „regal”, de la krai „rege”, cf. crai; poate fi însă și o der. internă a rom. După Skok, Slavia, IV, 328, Candrea și DAR rom. provine din rut.; Scriban se gîndește la sl. krai „margine”, cf. craină. Der. crăni(ci), vb. (a vesti, a anunța, a face cunoscut); cranga, adv. (Mold., ca un vagabond), probabil în loc de crain(i)ci, în expresia a umbla creanga; crancău, s. m. (Mold., petrecăreț, haimana); crancalîc, s. m. (Mold., petrecere). Vezi definitia »

sprehuiétic, sprehuiétică, adj. (reg.) neastâmpărat; nebunatic; aiurit. Vezi definitia »

PROSILOGÍSTIC, -Ă, prosilogistici, -ce, adj. Care are caracterul unui prosilogism. – Din fr. prosyllogistique. Vezi definitia »

ASFÁLTIC, -Ă, asfaltici, -ce, adj. Care conține asfalt, care este impregnat sau acoperit cu asfalt. – Din fr. asphaltique. Vezi definitia »

SILÁBIC, -Ă adj. referitor la silabe; alcătuit din silabe. (< fr. syllabique) Vezi definitia »