PERMANÉNȚĂ s. f. însușire a unui lucru, a unei acțiuni etc. de a fi permanent(ă). ♦ în ~ = permanent, continuu. ◊ birou, serviciu în unele întreprinderi care funcționează fără întrerupere. (< fr. permanence) Vezi definitia »

SUBLITERATÚRĂ s. f. literatură de proastă calitate. (după engl. subliterature) Vezi definitia »

ARMÚRĂ s.f. 1. Ansamblul armelor defensive care protejau corpul unui războinic medieval. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură ale unei țesături. 3. Înveliș protector de cablu electric. 4. Armatură. [< fr. armure]. Vezi definitia »

bijboacă, bijboace s. f. (pop., eufem.) vulvă. Vezi definitia »

OMNISCIÉNȚĂ s.f. (Rar) Calitatea celui omniscient. [< fr. omniscience, lat. omniscientia]. Vezi definitia »