Definita cuvantului primititură
primititúră, primititúri, s.f. (înv.) 1. intrare în posesie asupra unui lucru; primire. 2. încasare a unei datorii; datorie încasată.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu primititură
ANTECLÍZĂ s. f. structură a unei platforme geologice cu aspect de anticlinal. (< fr. antéclise) Vezi definitia »
corelábă, corelábe, s.f. (reg.) gulie. Vezi definitia »
PLÍNTĂ, plinte, s. f. 1. Piesă de lemn, de piatră, de mozaic, de material plastic etc. care se aplică la partea de jos a pereților unei încăperi pentru a-i apăra împotriva loviturilor și a umezelii sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete. 2. Partea de jos a unei clădiri, a unei sobe, a unui zid, ieșită mai în afară și formând un mic soclu. 3. Bloc paralelipipedic de piatră sau de zidărie, pe care se reazemă o coloană sau un piedestal. – Din fr. plinthe. Vezi definitia »
CIOCHÍNĂ, ciochine, s. f. Partea dindărăt a șeii, de care se poate lega traista, desagii etc.; fiecare dintre cele două capete ale părții dindărăt a șeii. – Cf. tc. çıkın „raniță, traistă”. Vezi definitia »
doagă, doage s. f. os. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z