ȘLEFUÍ, șlefuiesc, vb. IV Tranz. 1. A prelucra o suprafață dură prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumită formă; a lustrui. ♦ Fig. A cizela, a retușa, a perfecționa un text literar. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A deveni rafinat, a se civiliza. 2. A tăia suprafața unei pietre (prețioase) în fațete fine (pentru a-i mări valoarea și strălucirea). – Din germ. schleifen. Vezi definitia »

a ajunge la spartul târgului expr. a ajunge prea târziu Vezi definitia »

brấnca-úrsului (plantă) s. f. art., g.-d. art. brấncii-úrsului Vezi definitia »

utăluí, utăluiésc, vb. IV (înv.) a urî. Vezi definitia »

țâgrúi, țâgruíe, s.n. (reg.) trepied; suport de lemn; batcă. Vezi definitia »