OBLIGÁȚIE s.f. 1. Datorie; angajament, îndatorire. ♦ Obligațiune (2) [în DN]. ♦ Act prin care cineva se obligă sau este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 2. Datorie morală; motiv de recunoștință. [Gen. -iei, var. obligațiune s.f. / cf. lat. obligatio, fr. obligation, rus. obligațiia]. Vezi definitia »

LIMFANGIOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile vaselor limfatice. (< fr. lymphangiopathie) Vezi definitia »

scónie, scónii, s.f. (reg.) nume de pasăre sălbatică. Vezi definitia »

INDIVIDUÁȚIE s.f. (Psih.) Ceea ce deosebește un individ de altul; individualitate. [< fr. individuation]. Vezi definitia »

LAMINÁȚIE s.f. (Anat.) Așezarea unor elemente anatomice în straturi suprapuse. [Gen. -iei. / cf. lat. lamina – lamă]. Vezi definitia »