póteră, pótere, s.f. 1. (înv.) ceată, grup de oameni (în special arnăuți) înarmați, care urmăreau pe răufăcători și pe haiduci. 2. (reg.) herghelie de cai; haită de lupi. Vezi definitia »

oiágă, oiégi, s.f. (reg.) sticlă, garafă. Vezi definitia »

TÉNTĂ s. f. 1. amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație. 2. (fig.) nuanță, culoare. 3. strat de culoare omogen, aplicat pe un suport. (< fr. teinte) Vezi definitia »

REVÍSTĂ s.f. 1. Publicație periodică care cuprinde articole, studii, recenzii etc. din domenii variate sau de strictă specialitate. 2. A trece în revistă = a face inspecția trupelor; (fig.) a cerceta, a examina pe rând anumite fapte. 3. Spectacol artistic care constă din dansuri, cântece vesele cu subiect actual etc. brodate pe o temă comună și prezentate într-un cadru armonios. [< it. rivista, cf. sp. revista]. Vezi definitia »

BREÁSLĂ (‹ sl.) s. f. 1. (În evul mediu) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă, care se supun unei discipline colective în scopul apărării și promovării intereselor lor economice și de altă natură. B. au apărut în Europa apuseană în sec. 9-10, iar pe teritoriul României mai tîrziu (în Transilvania în sec. 14, în Țara Românească și Moldova în sec. 16). 2. Nume dat organizațiilor profesionale, formate din muncitori și patroni, în timpul dictaturii regale (1938-1940). 3. Meserie. Vezi definitia »