DEZÁSTRU s.n. Nenorocire de mari proporții; catastrofă. [< fr. désastre, cf. it. disastro]. Vezi definitia »

LEUCOMÉTRU s.n. Fotometru pentru determinarea gradului de alb al unei hârtii. [< germ. Leukometer, cf. gr. leukos – alb, metron – măsură]. Vezi definitia »

TRIÉDRU, triedre, s. n. Figură geometrică formată din trei semidrepte concurente aflate în planuri diferite. [Pr.: tri-e-] – Din fr. trièdre. Vezi definitia »

MÓNSTRU s. m. 1. ființă fantastică cu corpul din elemente specifice oamenilor și animalelor. ◊ colos, namilă, ființă, lucru de proporții colosale. ◊ (adj.; fam.) de mare amploare, colosal. 2. ființă care prezintă o anomalie fizică din naștere; pocitanie. 3. om crud, degenerat, denaturat. 4. ~ sacru = mare vedetă a cinematografiei sau teatrului. (< fr. monstre, lat. monstrum) Vezi definitia »

GONIOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor; (spec.) instrument pentru măsurarea unghiurilor formate între diferite direcții de vizare, folosit în navigație, în topografie etc. [< fr. goniomètre, cf. gr. gonia – unghi, metron – măsură]. Vezi definitia »