Definita cuvantului ortodontic
ORTODÓNTIC, -Ă, ortodontici, -ce, adj. Referitor la ortodonție, de ortodonție. – Din fr. orthodontique.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ortodontic
SULFÚRIC, -Ă adj. referitor la sulf, care conține sulf. ♦ acid ~ = acid oxigenat al sulfului hexavalent, sub formă de lichid uleios, incolor, foarte corosiv, care înnegrește materia organică; vitriol. (< fr. sulfurique) Vezi definitia »
POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știința și practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relațiile, orientările și manifestările care apar între partide, între categorii și grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acțiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne și externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acțiune. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. 2. Tactică, comportare (abilă) folosită de cineva pentru atingerea unui scop. II. Adj. 1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc1. ◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat, n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret. – Din lat. politicus, ngr. politikós, fr. politique. Vezi definitia »
PALEOZÓIC, -Ă adj., s. n. (din) a doua eră geologică, dintre precambrian și mezozoic; era primară. (< fr. paléozoïque) Vezi definitia »
PIC2 s. n. pichamăr. (< germ. Pick/hammer/) Vezi definitia »
HETEROCÍCLIC, -Ă adj. (Despre compuși organici) Care are în ciclu, pe lângă atomi de carbon, și atomi ai altor elemente. [< fr. hétérocyclique]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z