Definita cuvantului brad
brad (-zi), s. m. – 1. Arbore din familia pinaceelor, Abies pectinata. – 2. Plantă, Hippuris vulgaris. – Mr., megl. brad. Origine necunoscută. Este vorba probabil de un cuvînt provenit din substratul, posibil alpin, avînd în vedere zona caracteristică a acestui arbore. Cf. numele dat bradului de galii din valea Padului, în Italia, padus, desigur aparținînd aceleași familii (Pliniu, III,20), și care s-a păstrat în Rouergue, pade. Este considerat în general drept autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 8; Hasdeu, Col. Tr., 1873, p. 110; Philippide, II, 701; Pascu, Arch. Rom., IX, 301), sau provenind din alb. breth (Meyer 45; Cihac, II, 714; DAR), și în albaneză este considerat de obicei reprezentant al unei rădăcini indo-europene *bras-dh (Jolk, IF, XXX, 208; Capidan, Raporturile, 521). Pornind de la ipoteza alb., Graur, Rom., LIII, 383, ajunge la concluzia că brad este refăcut după pl. brazi, și că forma autentică trebuie să fi fost *braz, ceea ce nu pare a ne apropia mai mult de etimon. După Lahovary 315, este cuvîntul anterior limbilor indo-europenilor. Der. brădancă, s. f. (fată sau femeie rudă a miresei); brădar, s. m. (flăcău care duce bradul de nuntă, sau care joacă jocul acestuia); brădet, s. n. (pădure de brazi); brădiș, s. n. (pădure de brazi); brădișoară, s. f. (specie de ieruncă, Tetrao bonasia); brădișor, s. m. (brad mic; plantă, Iuniperus communis; plante care prin aspectul lor amintesc de cel al bradului, Lycopodium Selago, Lycopodium annotinum, Equisetum arvense, Equisetum maximum); brădoaie, s. f. (albie, copaie); brăduleț, s. m. (brad mic; gogoașă care se servește de ziua Sfîntului Toader, cînd tinerii se leagă prin frăție de cruce, cf. frăție).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brad
UNGULIGRÁD, -Ă adj., s. n. (mamifer, care calcă pe vârful degetelor îmbrăcate în copită. (< engl. unguligrade, fr. onguligrade) Vezi definitia »
NANOFARÁD s.m. (Fiz.) Unitate de capacitate electrică, egală cu a miliarda parte dintr-un farad. [< fr. nanofarad]. Vezi definitia »
BÎRLAD 1. Rîu, afl. stg. al Siretului; 289 km. Izv. din Dealul Bour (Pod. Central Modovenesc), traversează pod. cu același nume și trece prin Negrești, Crasna, Racova, Tutova, Zeletin. 2. Podișul Bîrladului, unitate de podiș în cadrul Pod. Modovenesc, cuprinsă între Siret, Prut, C. Moldovei și C. Română, străbătută de rîul cu același nume. Relief cu numeroase coaste (Racovei, Iașilor), dealuri (Lohanului, Tutovei, Fălciului) și suprafețe degradate. Alt. max.: 561 m (Dealul Doroșanu). Diviziuni: Pod. Central Moldovenesc la N, Colinele Tutovei la S, Depr. Elanului la E. Viticultură. Pomicultură. 3. Municipiu în jud. Vaslui, pe rîul cu același nume; 76.708 loc. (1991). Expl. de nisip metalurgic. Termocentrală. Ind. de prelucr. a metalelor; fabrici de rulmenți (din 1953), de elemente pneumatice pentru automatizare, de aparate de măsură și control, cărămidă și alim. (morărit, panificație, conserve de legume și fructe, preparate din carne, vinuri și băuturi alcoolice, uleiuri vegetale). Filatură și țesătorie de vigonie. Topitorie de cînepă. Teatru. Muzeul memorial „V. Pârvan”. Menționat documentar din 1401, dar cu existență anterioară, vestigiile arheologice atestă o locuire din epoca fierului. În evul mediu a fost principalul centru al Țării de Jos a Moldovei, cu important rol meșteșugăresc și comercial. Declarat municipiu în 1968. Vezi definitia »
asdasdasdasdasdad Vezi definitia »
DIGITIGRÁD, digitigrade, s. n. (La pl.) Nume dat unui grup de animale mamifere care se sprijină în mers numai pe degete; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) Animal digitigrad. – Din fr. digitigrade. Vezi definitia »