cóșcov (-vă), adj. – 1. Gol, scobit, golit. – 2. Bombat, curbat. – 3. Găurit, ciuruit. – 4. Deformat, denivelat. Tc. koș kof „complet golit” (Iogu, GS, VI, 338), cf. coșcogea. După Löwe 92, în legătură cu sl. koža „coajă”, prin intermediul unei forme ipotetice *koždavŭ; după DAR (și Cihac, II, 75), din aceeași familie cu rus. kočkovatyi „deformat”; cf. bg. kaškav „moale, flasc.” – Der. coșcovă, s. f. (bășică; scobitură; denivelare de teren, groapă, gaură; mîl, nămol); coșcană, s. f. (rădăcini și tulpini de trestie ce rămîn pe teren); coșcă, s. f. (coajă, carapace); coșcoavă, s. f. (ascunzătoare sub apă, în care trăiesc de obicei peștii sau racii); coșcovi, vb. refl. (a se goli; a se scoroji); coșcoveală, s. f. (acțiunea de a se coșcovi); coșcovitură, s. f. (deformare). Vezi definitia »

BOLOTNIKOV, Ivan Isaevici (?-1608), conducătorul unei mari răscoale a țăranilor din Rusia (1606-1607). După asediul nereușit al Moscovei, a fost prins și ucis prin înecare. Vezi definitia »

CROV, crovuri, s. n. Formă mică de relief cu aspect de depresiune circulară sau alungită, dezvoltată pe loess prin tasare; găvan, padină. – Din scr. crov. Vezi definitia »

ADAMOV, Arthur (1908-1970), dramaturg francez de origine rusă. Teatrul său a evoluat de la simbolismul tragic („Parodia”, „Profesorul Taranne”) la realismul politic („Paolo Paoli”, „Primăvara ’71”). Vezi definitia »

cotróv, cotroáve, s.n. (reg.) locul unde se ascund și trăiesc peștii și racii (pe sub rădăcini și pe sub maluri); cotruță, covru, ocniță; culcuș, coștion. Vezi definitia »