CHEIRONOMÍE s. f. gen de dirijat coral prin mișcările mâinilor și degetelor, în muzica bisericească. (< germ. Cheironomie) Vezi definitia »

POICHILODERMÍE s.f. Afecțiune cutanată caracterizată prin atrofii reticulare și pigmentații, care dau pielii un aspect pestriț. [Pron. po-i-, gen. -iei. / < fr. poïkilodermie, cf. gr. poikilos – variat, derma – piele]. Vezi definitia »

notăríe s.f. (înv.) 1. funcția notarului. 2. notariat. Vezi definitia »

BIOGEOGRAFÍE s.f. Parte a geografiei care se ocupă cu studiul răspândirii vieții pe Pământ. [< fr. biogéographie]. Vezi definitia »

RETÉNȚIE, retenții, s. f. 1. Oprire, reținere. ◊ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. 3. Reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide sau gaze) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retențiúne s. f.] – Din fr. rétention, lat. retentio, -onis. Vezi definitia »