Definita cuvantului retenție
RETÉNȚIE, retenții, s. f. 1. Oprire, reținere. ◊ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. 3. Reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide sau gaze) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retențiúne s. f.] – Din fr. rétention, lat. retentio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu retenție
ACETONEMÍE s. f. prezența acetonei sau a altor corpi cetonici în sânge. (< fr. acétonémie) Vezi definitia »
ZOOLOGÍE s. f. știință care studiază regnul animal. (< fr. zoologie) Vezi definitia »
GIGANTOMANÍE s.f. Tendință de a prezenta totul exagerat sau de a plănui lucruri gigantice. [Gen. -iei. / < germ. Gigantomanie]. Vezi definitia »
METRONOMÍE s. f. studiul instrumentelor și aparatelor de măsură. (< fr. métronomie) Vezi definitia »
SITOFOBÍE, sitofobii, s. f. Stare patologică care constă în frica de mâncare și care apare în unele boli mintale. [Var.: sitiofobíe s. f. ] – După fr. sitiophobie. Vezi definitia »