ALBITORÍE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor. – Albitor + suf. -ie. Vezi definitia »

CALORIMETRÍE s. f. parte a fizicii care studiază metodele de măsurare a căldurii. ◊ metodă de măsurare a cantității de căldură consumate de către corpul uman. (< fr. calorimétrie) Vezi definitia »

COSMOFOTOGRAMMETRÍE s. f. Metodă a fotogrammetriei care măsoară și reprezintă grafic mari porțiuni din suprafața terestră sau din a celorlalte planete, întocmind hărți pe baza fotografiilor luate din sateliți artificiali. – Din fr. cosmophotogrammétrie. Vezi definitia »

CITOSCOPÍE s. f. citodiagnostic. (< fr. cytoscopie) Vezi definitia »

GASTROMALACÍE s.f. (Med.) Înmuiere a peretelui stomacului. [Gen. -iei. / < fr. gastromalacie, cf. gr. gaster – stomac, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »