CIRCUMSTÁNȚĂ, circumstanțe, s. f. Împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen; (la pl.) totalitatea unor condiții date. ◊ Loc. adj. și adv. De (sau pentru) circumstanță = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general. – Din lat. circumstantia, fr. circonstance. Vezi definitia »

COMPLEZÉNȚĂ, complezențe, s. f. Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate. – Din fr. complaisance. Vezi definitia »

BRÂNZĂREÁSĂ, brânzărese, s. f. Femeie care face sau vinde brânză; nevastă de brânzar. – Brânzar + suf. -easă. Vezi definitia »

EPICRÍZĂ s. f. concluzie medicală pe foaia de observație asupra unui caz examinat și tratat. (< fr. épicrise) Vezi definitia »

bașkíră (limbă) s. f., g.-d. art. bașkírei Vezi definitia »