Definita cuvantului brilioancă
brilioáncă (brilioánce), s. f. – Plantă asclepiadacee, Vincetoxicum officinale. Probabil în legătură cu sb. brlja, brljaga „mlaștină”, cf. sb. brljak(a) „nume de pasăre”, „Cinclus aquaticus”, Cihac, II, 28, pune în legătură acest cuvînt cu pol. brzanka.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brilioancă
MÚZICĂ s. f. 1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente și atitudini. ♦ ă sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor. 2. știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. operă, bucată muzicală, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. ♦ ~ ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans. 4. formație instrumentală; orchestră. ♦ ~ militară = fanfară; (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal. (< lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik) Vezi definitia »
PORTSCÚLĂ s.f. Piesă care susține lama, cuțitul etc. unei mașini; portunealtă. [< port- + sculă, după fr. porte-outil]. Vezi definitia »
BABÉTĂ1, babete, s. f. (Fam.) Femeie bătrână, babă (I). – Babă + suf. -etă. Vezi definitia »
ARHONDĂRÍȚĂ, arhondărițe, s. f. (Reg.) Călugăriță care îngrijește de arhondaric și care primește oaspeții mănăstirii. – Din arhondar + suf. -iță. Vezi definitia »
APICULTÚRĂ s. f. Știință care se ocupă cu creșterea și îngrijirea rațională a albinelor. – Fr. apiculture. Vezi definitia »