HELIOCROMÍE s.f. (Poligr.) Tipar adânc policrom. [< fr. héliochromie]. Vezi definitia »

CENESTOPATÍE s. f. senzație penibilă, cu localizare difuză în diferite regiuni ale corpului sau organelor interne. (< fr. cénestopathie) Vezi definitia »

ADÓPȚIE, adopții, s. f. Faptul de a adopta (1); înfiere. [Var.: adopțiúne s. f.] – Fr. adoption (lat. lit. adoptio, -onis). Vezi definitia »

RÉNIE, renii, s. f. Porțiune joasă și convexă din meandrul unui râu, acoperită de nisipuri și de prundișuri, reprezentând zona de acumulare a aluviunilor. – Din ucr. dial. rjien. Vezi definitia »

DISOCIÁȚIE s.f. 1. Descompunere a moleculelor în atomi sau în grupuri de atomi; disociere. 2. Facultatea de separare, de despărțire, de a face disocieri. [Pron. -ci-a-, gen. -iei, var. disociațiune s.f. / cf. fr. dissociation, lat. dissociatio]. Vezi definitia »