LETOPISÉȚ, (1) letopisețe, s. n., (2) letopiseți, s. m. 1. Scriere cu conținut istoric a vechilor cronicari, în care evenimentele sunt înregistrate în ordine cronologică; cronică. 2. (Înv.) Cronicar. [Acc. și: letopíseț] – Slav (v. sl. lĕtopisĩcĩ „cronograf”). Vezi definitia »

HÂRBÚȚ, hârbuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hârb. – Hârb + suf. -uț. Vezi definitia »

NUCULÉȚ, nuculeți, s. m. Diminutiv al lui nuc (1): nucșor, nucuț. – Nuc + suf. -uleț. Vezi definitia »

ȘNURULÉȚ, șnurulețe, s. n. Diminutiv al lui șnur. – Șnur + suf. -uleț. Vezi definitia »

șvarț (-țuri), s. n. – Cafea. Germ. schwarz „negru” (Borcea 214). Vezi definitia »