EPAGÓGIC, -Ă adj. (la Aristotel; despre silogisme) inductiv. (< fr. épogogique) Vezi definitia »

DISLÉXIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de dislexie. (< fr. dyslexique) Vezi definitia »

poloníc (poloníce), s. n. – Linguroi. Sl. polonikŭ „uriaș”, cf. pol. połonik, bg. polovnik „linguroi” (Cihac, II, 275; Conev 64). Vezi definitia »

asuprélnic, asuprélnică, asuprélnici, asuprélnice adj. (înv.) apăsător, asupritor Vezi definitia »

ETNOLINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la etnolingvistică. II. s. f. curent în lingvistica din SUA care susține că limba este un produs al societății și o funcție a culturii. (< fr. ethnolinguistique) Vezi definitia »