Definita cuvantului furculiță
FURCULÍȚĂ, furculițe, s. f. 1. Obiect (de metal) alcătuit dintr-un mâner și doi până la patru dinți, cu ajutorul căruia se duce mâncarea la gură; furcuță (2). ◊ Loc. adj. În furculiță (sau în furculițe) = (despre barbă) cu părțile laterale mai lungi decât mijlocul; (despre mustăți) cu capetele răsucite în sus. 2. Fiecare dintre cele două piese curbate, încrucișate la unul dintre capete, prin care este fixată inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a împiedica rotirea inimii în plan orizontal; gemănare. [Pl. și: furculiți] – Furcă + suf. -uliță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu furculiță
SOLVÉNȚĂ s.f. Solvabilitate. [< germ. Solvenz]. Vezi definitia »
vărsătúră s. f., g.-d. art. vărsătúrii; pl. vărsătúri Vezi definitia »
díplă, díple, s.f. (reg.) (ironic) vioară. Vezi definitia »
istețeálă s.f. (pop.) agerime de minte, vioiciune, iscusință, ingeniozitate; dibăcie, îndrăzneală. Vezi definitia »
CHIMOGRÁMĂ, chimograme, s. f. Diagramă a oscilațiilor înregistrate la chimograf. – Din fr. kymogramme. Vezi definitia »