Definita cuvantului proclețire
proclețíre s.f. (înv.) anatemizare, afurisire, condamnare.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu proclețire
AUTOREGLÁRE, autoreglări, s. f. Reglare automată. – Din auto2- + reglare. Vezi definitia »
DESZĂVORẤRE, deszăvorâri, s. f. Acțiunea de a deszăvorî. – V. deszăvorî. Vezi definitia »
REABONÁRE s.f. Acțiunea de a se reabona. [< reabona]. Vezi definitia »
VAGABONDÁRE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. – V. vagabonda. Vezi definitia »
INTENTÁRE s.f. Acțiunea de a intenta. [< intenta]. Vezi definitia »